Ceea ce ma framinta

Gindurile mele intotdeauna persistau cu mine shi la bine shi la rau.Diversitatea de cai shi propuneri in viatza e foarte mare.Mereu cintarind fiecare pas,uneori kiar stricam totul.Nu intzeleg doar una :cum un gind asha bine kibzuit poate sa te faca sa te simtzi shi mai prost daca in general mai bine nu-l spuneai.De multe ori parka sunt sigura ka anume asha trebuie sa fac,dar dupa ce fac imi pare rau.Uneori imi pare ca mai bine era daca nici nu ma mai gindeam.Poate ....Sau e shi mai rau kind trebuie sa alegi intre doua drumuri.Eram sigura ca voi reushi in viatza totul de una singura,sa capat tot ce vreau,dar mi-am dat seama ca e foarte greu.Trebuie un sprijin cum n-ai da.E cel mai greu sa spui persoanei care tzine la tine mult,ca el nu poate sa-tzi ofere ceea ce vreai,shi sa pari ca un monstru sau ca o tirfa.Banii.Acest cuvint are semnificatzie ce porneshte de la un simplu cuvint shi ajunge pina la adevarate istorii.Eu inca nu pot sa spun in ce istorie ma voi incadra,fiindca pashesc pe acest drum pentru prima data,lasind in spate un suflet care posibil ma iubea.Shtiu ca l-am facut sa-l doara,dar credca asha va fi mai bine pentru noi amindoi.Mi-am adus aminte de romanul lui George Calinescu"Enigma Otiliei",cind Otilia a plecat cu Pascalopol shi la lasat pe Felix.Shtiu precis cindva noi ne vom intilni,shi credca el va deveni un om cu un aspect shi stare buna,daca va crede in scopurile vietzii sale.Nu,niciodata nu ma voi lasa prada,kiar atunci kind nu voi vedea scapare.Fiecare problema a fost creata impreuna cu o rezolvare.Asta e legea fundamentala de care trebuie sa tzinem cont mereu,toata viatza.
Gindurile-iata de unde am pornit,ele sunt scaparea mea shi prapadul meu.